Add parallel Print Page Options

11 Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui;
îi prăpădeşti(A), ca molia, ce are el mai scump.
Da(B), orice om este doar o suflare.
12 Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!
Nu tăcea în faţa lacrimilor mele!
Căci(C) sunt un străin înaintea Ta,
un pribeag, ca(D) toţi părinţii mei.
13 Abate-Ţi(E) privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu,
până nu mă duc şi să(F) nu mai fiu!

Read full chapter